pretext

E primavara si, de fapt, e aproape vara. Poate de aici vine lipsa de idei. Toata culoarea si parfumul si zgomotul si gustul inghetatei, toate imi fac creierasul sa zburde peste tot, cu aripi firave dar ambitioase, si ma ajuta sa intru in acea feerie pe care numai un ger de toamna-iarna 2010 ar putea sa o inlature. Am observat ca postarile mele se imputineaza din februarie incoace. Iarna e altceva. Gerul de afara iti aduce multe ganduri, temeri, idei, obsesii, conceptii si ajungi sa o detesti si sa astepti vara care, ca intr-un basm, le alunga, si ajungi sa ai povestea ta de vara. Iarna e ca noaptea. Desi traiesti, o faci doar pentru a supravietui a doua zi, fiind intr-o stare de inertie. Ziua/vara simti inima fluturandu-ti in piept, facand viata sa-ti curga prin vene. Deci, enjoy the summer!

∞

Am o minte inchisa. Am o minte umana, si asta ma scoate din sarite. Faptul ca nu stiu de fapt nimic. Si nu inteleg nimic si tot includ termenul 'nimic' in ceea ce zic, lucru care (dupa ce citesti iti vei da seama) ma streseaza la culme. Poza arata perfect ceea ce am in cap. Universul e infinit dar eu tot nu-l pot vedea asa. Tot incerc sa ii creez, imi imaginez un capat al sau. Pur si simplu nu pot percepe termenul de gol/inchis sau plin/infinit/etern. Ce naiba e asta? Universul e infinit? Nu pot, incerc si pur si simplu nu pot sa ma gandesc ca nu are capat si ca e imens. Etern. Trebuie sa se termine undeva. Bun, si se termina. Aici apare golul. Care e nimic. Care e tot infinit. Care e tot imperceptibil. Si care e legea? De ce exista? Daca nu ar exista, ce ar fi? Adica ar fi un gol. Si golul asta cum ar exista? N-ar exista. N-ar exista nimic. Si nimicul asta tot etern si de neinteles e. Si cum s-au creat toate astea? De unde provin? Cine le-a creat?