altceva

Nici nu stiu de ce scriu. Nu-mi mai place blogul meu, e prea generalizat, nimic personal, nimic care sa ma defineasca. Daca am o definitie. Sunt noua pe aici si poate nu stiu ce e de fapt un blog. L-as sterge pe asta si m-as apuca de altul. Dar, ghinion, sunt schimbatoare si probabil in ceva timp l-as vrea inapoi pe asta sau pe cine stie care altul. Pentru ca incerc sa ma comformez, pentru ca mi se trezeste o fericire mare cand mai apare un cititor, pentru ca asta sunt, incerc mereu sa fiu mai buna (defect?!). Dar sunt in continuare proasta (asta-i clar defect). O proasta mai desteapta decat ieri, dar tot proasta sunt. 'Inteligenta' nu-mi este cunoscut. Sunt poate putin isteata. Atat. Nu incerc sa ma laud sau sa ma injosesc, spun doar lucrurilor pe nume. Am nevoie de afectiune, si simt din ce in ce mai tare nevoia sa vina cineva cu un SuperGlue magic si sa ma lipeasca pentru ca unul dintre putinele lucruri pe care am reusit sa-l iubesc cu adevarat m-a rupt in doua. Aberez, simt nevoia sa o fac pe artista, nu intrebati de ce pentru ca nu stiu, simt doar nevoia sa scriu. Despre tot, si despre nimic.
Uneori am senzatia ca lacrimile mele sunt singurul lucru inteligent despre mine, in ultima vreme s-au desteptat pentru ca ele nu apar desi eu simt puternic nevoia sa vina in momente din alea de melancolie. Nu mai pot sa plang. Poate au inteles ca nu are rost sa iasa de la caldurica si sa se consume pentru.. nimic.
Par intr-o feerie continua. Sunt intr-o feerie continua. Ba mi-e bine. ba mi-e rau, nici eu nu ma mai inteleg. Indrug aici despre mine. Nu stiu de ce. Nu stiu nimic.
Sunt cam uituca, desi uneori imi amintesc cele mai neimportante amanunte si fac cele mai neimportante legaturi. Mai am multe de invatat despre tot. Uneori ma urasc pentru ca nu-mi vine in cap ceea ce trebuie sa zic la momentul potrivit, ci exact cand nu mai am ce sa zic.
Nu sunt intr-un moment de inspiratie, daca am fost vreodata, simt doar nevoia sa vorbesc despre mine. Leg propozitii poate fara sens si fara nicio legatura intre ele. Nu am de ce sa nu o fac, am la dispozitie atata loc in care pot insira orice fel de propozitii, atata loc pentru orice, pentru nimic.
Sunt mandra de mine pentru ca nu sunt rautacioasa. Macar atat. De cele mai multe ori ma abtin desi simt puternic nevoia de a ma razbuna, avand si cu ce. Nu stiu de ce nu o fac. Uneori ma urasc pentru ca imi pasa de tot. Imi e mila sa omor si un tantar, cu riscul de a ma pisca si de a-mi da alte boli. Mila..
Uneori simt ca nu simt decat.. nostalgie (?!) si ca nu sunt facuta decat din dor de tot. De nimic, si de tot.
Sunt doar eu..