despre frumusete

N-am sa incep sa ma plang aici de cat de urata sunt, de cate complexe am sau alte chestii de genul asta. Nici nu o sa incep sa zic ca tre' sa fii frumos pe interior ca nu conteaza atata timp cat ai un suflet mare, frumos, prietenos, generos etc. ci voi vorbi pur si simplu despre frumusetea pe care unii aleg sa o numeasca 'exterioara' si despre care majoritatea dintre ei spun ca nu conteaza.
Despre cum ne privim noi.
Nu stiu daca vi s-a intamplat sa vi se spuna (in special fetelor) ca atunci cand va uitati in oglinda va schimbati fata deodata. Ceea ce vreau sa spun este ca, in momentul in care te vezi, involuntar, iti aplici un fel de masca si ai senzatia ca arati 'bine' fara sa realizezi ca, imediat ce vei intoarce privirea, vei fi diferita. Diferita de cum aratai in oglinda, dar, de fapt, normal, exact asa cum esti tu si cum te vad ceilalti. Astfel, multe nu inteleg de ce majoritatea au alta parere decat au ele despre aspectul lor fizic, pentru ca ele poarta in ele o imagine proprie falsa. Nu vi s-a intamplat sa vedeti niste instantanee si sa va mirati de felul in care aratati? Sau, personal, cand aud o inregistrare cu vocea mea raman mirata pentru ca e total diferita de cum ma aud eu in realitate, desi ceilalti sustin ca aia e vocea mea.
Realitatea e diferita de reflexia noastra in oglinda.