Oficial sunt ingrozita! Nici nu am intrat la liceu si deja ma sperie trecerea lui. Imi e teama sa intru. Pana acum nu vedeam liceul decat ca pe ceva indepartat, cea mai frumoasa perioada din viata, de care sa ma bucur candva, peste mult timp.. Dar, de fapt, acel mult timp s-a transformat in cateva luni de stres maxim si apoi de relaxare totala, care vor decide cat de memorabil va fi liceul.
Nu m-am exprimat corect. Din tot ce am auzit, memorabil va fi, sunt sigura de asta, numai ca vor decide in ce sens va fi memorabil.
Va fi diferit de ceea ce am trait pana acum, asta e sigur. Va fi inceputul unei noi vieti, pentru ca.. evadam.. din copilarie.
Nu mi-e frica de liceu in sine, ci de faptul ca, daca vine, clar trece repede, si asta ma inspaimanta.
In timpul liceului, intrebat de cineva daca ar putea da timpul inainte/inapoi dupa cum vrea, in ce perioada s-ar duce, frate-miu a spus cu o sinceritate profunda: "Exact unde sunt acum."
E ciudat, cutremurator, nu stiu ce sa mai zic, o sa par o patetica fara idei de postari inteligente. Asta e o postare inceputa cu ceva timp in urma pe care nu am finalizat-o pentru ca nici atunci nu am stiut cum sa o finalizez. Tragic, infiorat, vesel, ingrijorat? Toate, toate imi amintesc ce frumos, ciudat, special este ceea ce, inevitabil, va urma.
Nu radeti de mine, dar m-au trecut fiori vazand versurile astea in filmul original:
Nu m-am exprimat corect. Din tot ce am auzit, memorabil va fi, sunt sigura de asta, numai ca vor decide in ce sens va fi memorabil.
Va fi diferit de ceea ce am trait pana acum, asta e sigur. Va fi inceputul unei noi vieti, pentru ca.. evadam.. din copilarie.
Nu mi-e frica de liceu in sine, ci de faptul ca, daca vine, clar trece repede, si asta ma inspaimanta.
In timpul liceului, intrebat de cineva daca ar putea da timpul inainte/inapoi dupa cum vrea, in ce perioada s-ar duce, frate-miu a spus cu o sinceritate profunda: "Exact unde sunt acum."
E ciudat, cutremurator, nu stiu ce sa mai zic, o sa par o patetica fara idei de postari inteligente. Asta e o postare inceputa cu ceva timp in urma pe care nu am finalizat-o pentru ca nici atunci nu am stiut cum sa o finalizez. Tragic, infiorat, vesel, ingrijorat? Toate, toate imi amintesc ce frumos, ciudat, special este ceea ce, inevitabil, va urma.
Nu radeti de mine, dar m-au trecut fiori vazand versurile astea in filmul original:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu